Ufff,Mi-am facut curaj si am intrat din nou pe blog…sa scriu ,nu sa citesc.Cine stie poate mai pun si eu un articol o data la doua saptamani.
Dupa cum bine stiti (sau nu)eu si za one ne-am pus pirostriile.Dar azi nu va vorbesc depsre viata in cuplu, ci despre placerea reala de a fi gravida.O sa avem o bebelina mica, sper cadou de ziua mea in februarie.Toate bune si frumoasa dar pana la bebelina sunt multe de spus.
Tineti minte ce ziceau bunicile si mamaicile si tantile si tot poporul femeiesc pe bloguri si reviste?Uitati.Sa fii gravida nu e deloc distractiv , nu e asa cum se zice.
Nu ai nici o stralucire, poate doar de la crema anticosuri, nu ai nici un avantaj la munca sau in oras , decat in fata lui „za one” ca poti sa dormi cat vrei fara sa ai sanse sa te faca puturoasa.
Din seiful cu amintiri :
-2 iunie 2014-luni dimineata pauza de cafea si tigara inainte de plecat la munca.Uitat pe geamul de la bucatarie in gol, adus aminte ca lipseste ceva din peisaj.Nu al de-afara, al lunar.Luat test de sarcina , efectuat , citirea testului ….arata gravida.Ma chiombesc la test timp de cateva minute si parca parca nu-mi vine sa cred caut un „not” inainte (not pregnant, da astea de aici sunt mai smechere)…panica totala .Sun consortul si dau in atac de apoplexie….s-a intamplat minunea, vei fi tatic.:)pauza lunga si tipetele de bucurie de rigoare.(Bine ca n-au fost de tristete)
Urmatoarea saptamana ,efectuez un al doilea test sa fim siguri…acealasi „pregnant” .Bun ,bunut, bucurie, bucurie , primul nostru copil, progenitura noastra, hai sa facem planul de ingrijire.
Sun la Medicul de familie ma programez…teapa. Noi nu ne ocupa ci la centru dar numai dupa a 12 saptamana de sarcina…Fata mea perplexa, ok si pana atunci ce naiba fac?De unde informatii ?Sa traiasaca vesnicul google.Cretinii au primul interviu la 12 saptamani , primul scan tot pe atunci.
Ce sa facem , ce sa facem , primul progres sa ma las de fumat… reusit cam la juma’ de luna cand , dragele mele ce credeti.Incep greturiile .Chiar mi-as fi dorit sa am un tv pe fundul toaletei ca asa am petrecut urmatoarele 3 luni.Doctorii dau din umeri, nu ai voie sa iei nimic…poti sa si mori ca nu-ti dau nimic.Mi se pare un pic suspect ca daca nu as fi stiut ca sunt gravida si as fi luat medicamente , ce s-ar fi intamplat????Retorica intrebarea, nu are rost.
La 4 luni de gravidenie,umflatenie si explozie acneica se opreste raul dar …vezi tu , hainutele alea dragute si rochitele si bluzitele nu-ti mai vin.Urcat pe cantar :plus 7 kg….plans isteric plus cautat vinovati.Vinovat gasit -vitaminele cu acid folic, care au aterizat direct in cosul de gunoi.
Incepe perioada de tranzitie-aia in care te maresti pe zi ce trece si te intrebi daca nu o sa faci poc , ca in desenele animate.Eu am fost mai ghinionista si am avut burta mai mare:pe langa intrebarile cretine de genul:da , ai gemeni?sau esti sigura ca ai numai 4 luni ?sau eu nu vreau copil ca nu vreau sa arat ca elefantul:( sau , sau sau, mai trebuie sa suferi si de caldura , de dureriu de cap si alte simptome care de care mai marete.
Intre timp , am avut cateva peripetii si am ajuns la urgenta , o noapte la spital, Facem orice sa fie bebelina bine,
Acum am intrat in ultimul trimestru si am dureri infioratoare de spate.Ma pocneste, ma trezeste .Se fataie si ma mangaie.In schimb , eu ii povestesc de viata mea, ii cant , ii pun muzica.Pe ea o doare la „bascheti”.”Za one” ii face masaj , o mangaie si adoarme cu capul langa ea.
Ma consoleaza „za one ” cat poate , ma ajuta , face mancare , baga la spalat (eu nu ma mai pot apleca), eu fac cat pot si ce pot din cele domestice.Eu ma consolez cand vad pozele bebelinei si o vad ca deja mosteneste de la „za one” meteahna cu degetele in gura.
Ma gandesc la premiu de consolare din februarie si parca , parca mai merge, insa dragele mele , nu e ca-n basmele spuse de mamici ,bunici si soacre.Poate pentru ele a fost usor , ca nu munceau , stateau acasa si mai aveau si parintii sau rude sa le ajute cu una cu alta.Eu una merg la munca pana la sfarsit de ianuarie , sper doar sa nu nasc prin salile de conferinte,
Acum astept sa vad ce surprize ma mai asteapta , in afara faptului ca nu-mi mai vad degetele de la picioare ,ca ma tin de pat sa ma dau jos, ca dorm pe cateva sute de perne .Evit pozele, am cumparat niste saci , mai trebuie sa le dau gauri.
Intre toate astea gravidenia nu este pentru toti…desi toate rubedeniile abia asteapta sa-ti vada obrajorii plini si asa zisele prietene, colege etc sa se uite la tine sa-si ridice moralul.
Si ceea ce ma deranjeaza cel mai tare e ca simt rautatea , gelozia si invidia, desi nu stiu pentru ce …La un moment dat , toti vor avea copii, bebelini sau bebeline…deci care e scopul?
Si ca sa citez din baietii de la MAFIA: „Si cum se schimba unii-n curve , nici nu-ti vine sa crezi”.
Oare cand o sa-mi invat lectia?
Maddellinne 