Cand amintirile iti talharesc sufletul


E ceva vreme de cand nu am mai scris aici.Am fost ocupata,ca de obicei.

Ocupata sa traiesc, sa muncesc, sa slabesc, sa sa sa …Atatea sa, incat am uitat sa ma mai destind.Sunt trei ani de cand am parasit frumoasa Romania.Sunt trei ani de cand am aruncat la gunoi , tot ce nu a fost bun in viata mea.Am urat Romania din tot sufletul meu si cand spun Romania  nu vorbesc de tara, vorbesc de oameni.

Un popor de plangaciosi, miorlaiti si sclifositi, unde prima lor grija e sa isi imparte problemele prin curtile altora.Barfa, care ajunge pana la nivel de OTV.Urmatoarea grija e sa faca analiza comportamentala  si sa dea verdicte.Verdicte pe care nimeni nu are dreptul sa le dea.Am urat barfa si am urat sa fiu judecata…acum suntem eu si sotul, in tara nimanui.Nu apartinem nimanui, decat mamelor noastre, famililor noastre,

Sufletele noastre nu mai apartin de Romania:”au plecat , sa stea acolo unde au plecat”,”Uite si la astia vin si se plang, ca nu-si iau restul”.Fite de Anglia”,”bine ca vin sa ne arate noua cum se fac lucrurile”

Aici, lucrurile sunt diferite.Munca-i munca si acasa; putini prieteni, tot romani si alesi pe spranceana.Cativa englezi, cativa francezi.Departe de casa, departe de familii, departe de ce ti-a fost drag candva odata, esti pus in situatia sa alegi.

Fac pariu daca m-as intoarce as avea parte de aceleasi priviri , ca atunci cand m-am intors prima data.Vrei salariu de 4000 de lei(800 de lire).Pai ce stii tu sa faci de banii astia?Cum intri incaltat in casa?etc etc.

Aceleasi stiri la TV , aceleasi strazi gri, acelasi centru vechi, cu aceleasi pitipoance sau poate o generatie mai noua , cu aceeasi golani si cocalari.

Ideea e ca din nou m-am saturat de problemele celor din Romania.Cand sun, toti au probleme.Vorbim jumatate de ora si toti se plang de una de alta.Eu nu pot , nu am voie, ca eu o duc bine.In teorie, daca ai bani suficienti,nu ai probleme.

As vrea sa inchid ochii si sa uit ca Romania exista.Sa uit de tot ce a fost , de tot ce este.Si sa spun nu-mi pasa.Nu-mi mai pasa.

Dar Romania iti pune o stigma, si oriunde te-ai duce esti roman…nu poti scapa, nu poti uita.

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: