Un francez cretin la Bucuresti


Iata cum vine o delicioasa poveste despre expati si de ce „paris my love ” nu mai pot eu sa-i inghit.

Se ia un francez, se trimite la Londra pe un salariu acceptabil unde si el si familionul circula cu metroul, isi platesc chirie plus cam nici un beneficiu.Un om de conditie medie as zice eu.

Asa ca iata se iveste o portita spre o tara de lumea treia, unde are salariul de trei ori mai mare, casa moca in satul francez, studiile la Scoala Romano-Americana platite la plozi.Ati ghicit, acel francez care avea salariul de 10 ori mai mare decat predecesorul roman a gasit prostii de muls in Bucuresti si de pus biciul pe ei.

Imi aduc si acum aminte de prima zi, eu venisem din vacanta si-l vad:un pitic de juma de metru in usa biroului.Ma rog , ne asezam toata echipa, formalitati, pupincurisme ca deh e francez, eu oricum i-am dat un mare ignore,pe premisa ca era in epoca de aur a economiei romane si oricum nu aveam timp de pierdut.

Am refuzat mult timp sa-i vorbesc in franceza pe principiul traiesti in Romania invata romaneste.Mi-am dat seama ca principiul e gresit ca deja dupa un an jumate incepuse sa inteleaga cand il trimiteam la origini.

Buuuun, de ce era omul cretin: pentru  nu cunostea piata(puteam sa-i zic ca nu sunt turisti in Bucuresti ca a explodat avionul , ca au gasit aligatori in aeroport sau ca au plecat toti la Nisipurile de Aur, pentru el nu facea diferenta) , pentru ca stilul de management era defectuos, iar motivarea lui venea prin urmatoarea expresie: nu-ti convine, pleci, ceea ce am si facut.

Dupa incercari nenumarate sa-i explic piata si felul in care se lucreaza in Romania am renuntat. Am renuntat sa-i explic de ce nu sunt turisti si care sunt bugetele.Ma rog detalii,detalii.Nu intru in piata de turism din Bucuresti.

Dar cireasa de pe tort a fost cand eu, cu cartea de munca in brate (2009), ma opreste si ma intreaba cum imi fac eu tarifarea pentru anul urmator.Am uitat sa-i spun atunci ca asta e treaba de Director de Vanzari care castiga 8000 de euro pe luna(daaaaa,opt mii de euro pe luna),iar eu cu un sal de 500 de euro nu-mi pot permite sa-i dau asemenea sfaturi.

O alta caracteristica a acestui domn, iarasi demna de studiat era falsa modestie.Nu stiu de cate ori mi-a luat rapoartele si ideile si nu numai ale mele si le-a prezentat mai sus.Era o placere sa-l vad felicitat pe munca altora.Un adevarat manager francez ce pot spune.

Printre incercarile lui esuate de a-mi mitui instinctele si de a-mi sterge expresia de scarba de pe fata, imi aduc aminte ca ne comanda torturi din companie si apoi le semna pe oferta comerciala.Eram mai mult decat fericita la sfarsit de saptmana sa mananc o felie amarata de tort,care oricum nu era platita din banii lui.

Asa cum ati vazut mai sus , pe langa ca omul era un lingau, era si zgarcit.Aveam o placere deosebita sa intru la el in birou si sa-i cer banii pentru zilele colegilor de nastere.Evident ca ne scotea in „team buildinguri”la care ma duceam cu greata, pe banii companiei.Nu cred ca l-am vazut o data dand bani sau un cadou de placere.

Si ultima ciresica si inchei ca as scrie inca vreo douazeci de pagini.Vine evaluarea, a fost prima si ultima mea evaluare cu el.Evident, profesional sunt artista, personal nu ma purtam frumos cu colegii si aveam o problema de atitudine.Si pentru aceasta evaluare i-am urat ceva de bine.La o saptamana dupa , vine boul cu piciorul in ghips. Si-l rupsese la tenis.Nu stiu de ce dar am a vut o satisfactie sa-l vad cum a trebuit sa-si anuleze biletele de vacanta , a cheltuit o caruta de bani la doctor , dar ca sa vedeti ca iarba rea nu piere, cred ca de-al nabii a venit la munca.Omul in loc sa stea acasa, trimitea soferul ca deh, in  lumea a treia isi permitea sofer, in Londra abia-si permitea abonamentul la metrou.

Deci l-am vazut si pe acest cretinel dupa vreun an de zile, din pacate la nunta unei bune prietene, insa expresia de greata de pe fata  tot nu mi-am putut-o sterge nici acuma dupa vreo 3 ani.

Motto-ul lui:”Ce poti face azi, lasa pe maine sau da-le prostilor sa faca pentru tine”.

Si ca sa continui in nota expatilor, cam toti care au venit in Romanica,  dupa vreun an, doi au divortat…ca sa se cupleze cu niste romancute/romani.Coincindenta sau nu, in continuare mi-e scarba de ei, avand in vedere ca recent am mai cunoscut unu care a stat trei ani in Romania si nu stia o boaba romaneste, dar imi apostrofa accentul din limba engleza.

Va urma!Belgiano-francezu parasit de nevasta,tot din seria expati si pungile de gunoi.”Stay tuned”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: