Domnisoara X-top manager


Asa cum am promis incepem rubrica caterinca cu budinca , profile psihologice de cercetat la IML, baza de data pentru studii de caz pentru studenti la psihologie si universitati de prestigiu.

Buun, personajul pe care il calificam azi este unul care si-a lasat amprenta puternica asupra perceptiei mele despre cum nu trebuie sa fie un om si cum poti sa o iei razna cand seful e un bou.

Deci, incepem cu aspectul fizic.Pe aceasta domnisoara, am cunoscut-o cand era gravida in luna a doua parca,domnisoara inca , pentru ca statutul de doamna o speria.Prin prisma faptului ca maritata fiind,in cazul unui divort ar fi ramas fara averile mostenite de la parinti.(asta a fost doar o barfa, dar cum orice barfa are un sambure de adevar, tind sa cred ca e adevarat).

Unde ramasesem ?Da , aspectul fizic.Din luna a doua pana la sfarsitul sarcinii baga in ea ce prindea , sa mor de nu facuse 100 de kile.Imbracaminte ? Pentru ca era pe timp de vara venea cu o fusta lalaie lunga , pana si tigancile de Obor o invidiau.Arata ca o balenusa.M-am gandit ca are o scuza ca e insarcinata, insa suta de kile s-a pastrat si dupa nastere.

Mi-aduc amintea ca am intalnit-o dupa ceva timp, asezata pe scaunul meu, cracanata ca un barbat ce cauta sa afizeze superioritate, lasandu-se pe spate si in fata , aratandu-mi ce sunete distractive poate un scaun sa faca.Daca era o gluma nu m-am prins.Mda, aceasta domnisoara nu stia sa tina picioarele apropiate la propriu.Stand pe scaun tot timpul se cracana , se labarta , ziceai ca e la Pilates.

Ea nu suna dintr-un birou in altul, ea urla.Domnia ei , nu se putea ridica de pe scaun sa vina  sa vorbeasca cu tine,trebuie sa sari sluj, indiferent ca erai la telefon cu un client sau ca aveai de facut ceva treaba.Probabil in mintea ei de semi psiholoaga se gandea ca e mai personal sa urli la cineva dintr-un birou in altul si faptul ca sareai dintr-una in alta, te facea multi tasking.

Munca?Nexam.Barfa?Maxim.Cine e ala ,ce face ala, cine cu cine?Atentie intr-o pozitie de top management.Am aflat mai tarziu ca arunca cu sarcini in inferiori si zilele si le petrecea pe messenger, cu usa inchisa la birou.Probabil povestea cat de imbecili suntem noi astia „micii”, „echipa ei” si cum se chinuie ea sa ne tina „uniti”.

In imbecilitatea ei legata de coeziune a echipei (teoria multimilor , i-ar fi prins bine)a dat gres sau intentionat, pentru ca era o amatoare de barfe.(Stii ce a ziz x despre tine?Da tu ce zici de y?).

Cand a facut predarea manadatului , m-a chemat in birou, intrebandu-ma ce parere am despre noua sefa si ce se vorbeste in birou.Mi-a cazut falca la propriu.

Aceasta fiinta facea tot posibilul sa-ti taie craca de sub picioare.Parca avea o bucurie in suflet cand te impotmoleai in ceva .Iti demonstra ca este net superioara si cat de bine “manageuieste” ea situatiile de criza.

Ea desteapta “lumii”(a se citi cu rima) reformula emailurile.Daca nu era cum vroia ea, nu trimiteai un mail.In conditiile in care mi-aduc aminte ca am petrecut trei ore la un email cu zece randuri.Doar ca sa-mi arate ce bine stia engleza de afaceri.Atunci am cedat nervos si am zis ca pun demisia pe masa.Noroc cu niste colegi mai draguti care mi-au spus:Las-o in pace asa e ea, nu ai cu cine.Cand a plecat, vineri m-am dus la petrecerea de adio sa ma asigur ca  pleaca de tot.

Ne pune intr-o zi domnisoara la ore de psihoterapie de echipa(da, cuvantul magic).Ceva neintelegeri cu colegii, deci se cere sedinta(aveam cate una in fiecare zi).Cu niste prostii aduse de pe afara, ma uitam la ea perplexa.Freud a dat gres , iar profesorul meu de psihologie ar fi avut de lucru pentru urmatorii cinci ani sa contracareze aberatiile pe care le scotea pe gura.

Cum ca ea nu vine la munca pentru bani, ca ea e cea mai fericita cu barbat-su.Nimic legat de munca.Ea era subiectul principal, puterea exemplului, modelul de urmat.Statea pe scaun, labartita toata, neepilata, pentru prima oara in viata mea, m-am intrebat cum dracu’poate un om ca asta sa ajunga intr-o pozitie de management si de ce nu a auzit pana acum de  ceara de epilat.

Am inteles ca aveam perceptii diferite asupra businessului.Bun, eu pozitiva zic, hai sa iau ce are fiinta asta mai bun, e imposibil ca cineva sa fie chiar asa de rau.

Pe dracu’, nu am invatat nimic.M-am dat singura cu capul de pereti.Eu si cu urmatoarea sefa care a trebuit sa mature mizeria dupa ea.

Nu m-am obosit foarte mult sa o cunosc, mai tarziu am lucrat la un proiect cu donatii(s-a demonstrat ca avea suflet), insa defectul cel mai mare era ala de datator de sfaturi.I-am spus intr-o conversatie tampita pe mess ca nu ne-am inteles din motive evidente si ca oricum asta nu inseamna ca nu ne putem saluta pe strada.

Dupa ce se zvonea ca plec din companie a facut tot posibilul sa vada ce si cum, cand si unde.A aflat in final cand nu mai era un secret.

Mai tarziu din gura lumii am aflat ca au mai fost si altii care au zburat-o de pe post.

Poate nu am fost noi pe aceeasi lungime de unda, dar am ajuns la concluzia ca degeaba ai studii la Lausanne daca cei sapte ani de acasa, lipsesc cu desavarsire.

Scurt pe doi, aceasta paradigma psiohologica m-a uimit prin puterea ei de a manipula oamenii(evident aia tampiti) si frustrata fiind probabil de incapacitatile sale, incerca sa distraga atentia de la inabilitatile ei.Asa am invatat oameni buni sa descopar persoanele cu lipsa de incredere in sine.Sunt aia pentru care soarele se invarte in jurul lor.

Motto-ul ei: „Dezbina si cucereste”

Va urma!In episodul urmator: un francez cretin la Bucuresti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: