Inotand in sentimente


Mi-am ascuns sentimentele undeva unde prea putini pot ajunge.O data la ceva timp le scot la suprafata ma joc cu ele si le reorganziez in functie de experiente.Apoi le ascund la loc pentru ca sunt destul de sensibile si orice zgarietura imi afecteaza permanent starea de spirit.

De ce scriu din nou aberatii sentimentale?Pentru ca am un indicativ ridicat la coeficientul de inteligenta emotionala si gradul de perceptie la un alt nivel.Poate pentru ca am studiat psihologia sau poate pentru ca am un al saselea simt.

Intrebarea sau subiectul pe care as dori sa-l dezbat este legat de linia pe care trebuie sa o tragem ca manageri intre viata profesionala si cea personala.Ca manager lucrezi cu oameni, oamenii au probleme, in viata de zi cu zi.Automat vine efectul de boomerang si se rasfrange asupra calitatii muncii si asupra rezultatelor pe care le asteptam.

In experienta mea(nu foarte vasta) am fost si angajatul cu probleme personale si studentul cu lipsuri precum si managerul ce trebuie sa obtina rezultate .

Cel mai dificil mi-a fost in pozitia de manager unde a trebuit sa trag linie intre prietenie si colegialitate si pana la urma indeplinirea obiectivelor pe termen scurt si lung.

Deci,unde tragem linie, unde ne oprim cu sentimentul de mila si empatie fata de angajati?

E mai bine sa tinem un anagajat la munca ce are probleme personale sau de sanatate(grave sau nu)?

Sau il lasam sa-si rezolve problemele si apoi sa vina gata de atac?

Cei mai predispusi la depresie si probleme de incredere in sine sunt oamenii din vanzari unde orice piedica ii destabilizeaza si trebuie sa se repuna pe planul strategic.Am facut-o de vreo patru ori in cursul unui an  de zile.Dar experienta in domeniu si suportul managerului meu m-au ajutat enorm.

Bun si daca esti acel manager intelegator si problemele anagajatului se prelungesc pe o perioada lunga de timp ce facem?Pana unde mergem cu empatia?Cum abordezi problema cu acel angajat?

Ce il va repune pe linia de plutire?Daca esti dur si il resetezi pe modul de business, vei deveni un sef rau, daca il vei lasa sa-si faca de cap esti manager bun, dar ai probleme cu echipa, etc etc etc.

Nu am raspuns la aceasta intrebare, este doar o dezbatere ce se da in mine.Singurul lucru pe care as dori sa-l mentionez este ca atunci cand angajam , sa fim atenti la nivelul de implicare al angajatului si motivele acestuia de a se prezenta la munca la a doua zi.

Intr-o formare tinuta recent am avut o dezbatere interesanta, in  care s-a facut urmatoarea afirmatie:Eu vin la munca pentru a-mi plati facturile.Nimic mai corect.Insa banii sunt un factor motivational doar atunci cand lipsesc, nu cand sunt suficienti.Oare motivarea angajatului poate fi legata de respectul pentru colegi si de simpatia pentru sef?Faptul ca seful este bun si intelegator te poate motiva?

Intrebari la care nu am raspuns, insa stiu sigur ca angajatul trebuie sa fie mult prea profund si responsabil sa poata trage o astfel de concluzie.Nu de multe ori, m-am ridicat din pat bolnava fiind, doar pentru ca stiam ca in birou in respectiva zi va fi doar un(o) coleg(a) si va avea o mana de ajutor chiar daca asta insemna sa fac doar munca de secretariat si sa raspund la telefoane.(chiar si ca manager).

Mi-am creionat imaginea in fata sefului care mai tarziu m-a rasplatit cu cate o ora sau doua de absenta de la birou pentru rezolvarea unor chestiuni personale.

Oare aceste lucruri conteaza in perceptia noastra emotionala?

Pe aceeasi tema incerc sa abordez si chestiunea relatiilor personale?Este oare adevarat ca trebuie sa tratam relatiile personale ca si pe cele de business?Si anume sa fim constienti ca daca nu investim in ele, le vom pierde?

Eu sunt pro, pentru ca prin definitie orice fel de relatie este un schimb, fie el si de emotii.

In relatia personala unde tragi linie intre a da si a lua, a lua si a da?

Cati dintre voi nu au fost pusi in situatia in care intr-o relatie personala ati investit timp si emotii pentru a nu primi nimic inapoi.Care este teremenul limita de recuperare a investitiei(ROI)?Eu m-am setat la trei luni.Este termenul limita in care orice propunere nu mai este valabila si va reconsiderata.Timp suficient as zice eu pentru orice iti doresti sa obtii de la respectiva relatie (fie ea gen iubire sau prietenie sau colegialitate).

Bun, iti setezi obiectivele, calculezi riscurile, le constientizezi si pornesti la drum cu oferta.In trei luni ai timp sa observi daca relatia respectiva este benefica pentru tine sau nu.Si pentru celalalt, evident.

Dar ce te faci cand eforturile tale sunt zadarnice?Simplu.Inchizi usa si pleci.O persoana care nu iti da inapoi nici macar un sfert din investitie este pierdere de timp.

Desi pentru moment am avut senzatia ca pierd anumite persoane din viata mea, am realizat apoi ca pe termen lung decizia de incetare a colaborarii a fost benefica nu numai pentru mine cat si pentru celalalt.

Dar partea cea mai grea este a evaluarii, deoarece in business ai obiective in cifre.Cum evaluezi o relatie personala?Ce este important pentru tine este si pentru celalalt?Stiu ca sunt iar insensibila, insa oameni buni cand vine vorba de viata voastra fiti egoisti.Calculati-va obiectivele personale.Sunt similare sau nu?Sunt echitabile sau nu?

Re-evaluarea….daaaaaa.Ca in orice relatie de business se face o  re-evaluare la un anumit timp.

Perceptia generala este data de faptul ca am fost prieteni atatia ani, nu pot sa renunt acum.Ba da poti.Cand schimbul ( a da si a a lua) nu mai este echitabil poti renunta sau poti micsora miza.

Nu poti fi de condamnat.

E bine?Nu, evident, moral vorbind conceptia este gresita.

Este sanatos?Da, evident iti vei scuti multi nervi si probleme ulterioare.

Vei ramane fara prieteni?Da, fara aceea care te trateaza ca pe un simplu suport sau un numar de telefon in agenda.Eu personal nu mi-am dorit niciodata sa fiu doar un numar de telefon in agenda cuiva, nici pe lista de emailing, iar singurele perioade in care sa aud de acel cineva sa fie la Paste si la Craciun, cand voi fi primit cel putin douazeci de mesaje cu Iepulas dlagalas.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: