Oameni singuri


E trist pentru ei !Pentru cei care nu se simt bine cu ei insisi.Descopar in fiecare zi oameni al caror singur tel in viata e sa….sunt sigura ca nu veti ghici… sa se insoare si sa faca copii.

Sunt un pic surpinsa pentru ca am fost intrebata recent ce e important pentru mine in viata si am raspuns ca imi doresc sa ramana ceva in urma mea pentru posteritate.Nu ca imi doresc sa ajung ca Eminescu, insa ar fi trist (cuvintele mele cu exactitate) sa ramana doar o cruce si un maldar de oase.

Am pus intrebarea altfel:ce e fericirea pentru tine..si am primit pentru a doua oara acelasi raspuns.Sa-mi gasesc pe cineva…of Doamne..

E trist sa stiu ca fericirea mea sta in celalalt.E trist ca oamenii au ajuns sa depinda de celalalt ,e trist ca oamenii sunt lipsiti de personalitate, de idei proprii, de idealuri si teluri.E trist ca oriunde ma intorc vad nefericiti/e care mai au un pic si se inscriu pe site-uri de matrimoniale.Ar da orice numa’ numa ‘ sa vada hartioara aia mizerabila pe care scrie certificat de casatorie.

E trist ca singurul lucru pe care si-l doresc e sa procreeze..si asta nu ca ar fi capabili pentru ca daca esti femeie si poti naste asta nu te face si mama.Pentru ca a fi parinte e ceva mult mai mult decat a face de mancare si a schimba pampersi.Pentru ca a fi casatorit inseamna mult mai mult decat a imparti casa si patul.

Uneori stau si ma intreb, oare sunt eu aia anormala?Eu sunt cea care trebuie sa se schimbe?Pentru ca eu singura cu mine insami ,am niste dialoguri surprinzatoare(adica meditez,nu vorbesc singura).Sunt auotdidacta, autocritica si surprinzator am reusit destul de greu sa ma inteleg bine cu mine..mi-a luat ceva timp dar am reusit.

Revenind la tristii mei, ii vad in fiecare zi pe strada cu capu’n jos,mersul leganat eventual cu castile in urechi sau vorbind la telefon intorcand capul dupa vreuna mai dezbracata.

Vesnic nemultumiti,gasind cusur oricarei persoane…dar care nu sunt in stare” sa vorbeste ” corect romaneste.Vesnicii barbati  cei care le stiu pe toate, dar care nu au invatat pana acum sa tina umbrela sau haine unei doamne.

Si tristii acestia isi merita soarta lor pentru ca atata pot si atata vor face.Dar eu imi doresc un singur lucru.Sa nu-i mai aud smiorcaindu-se.Pentru ca jur ca daca mai dau de un trist de-asta o sa-i insir toate  defectele fara perdea.Sa-l vad ce face…atunci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: